Beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime.

Singuratic şi misterios, puternic şi vulnerabil în acelaşi timp, lui i-au fost dedicate pagini întregi, ba chiar pictorii l-au zugrăvit, aşa cum îl vedeau ei cu ochii minţii. Au fost destul de multă vreme înăbuşite. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Suportul material a fost şi el diferit, odată cu trecerea veacurilor: scoarţă de copac, piatră, frunză, papirus, lemn, hârtie, celuloid, până la suportul virtual de astăzi. În Africa, Madagascar și Asia practicele agricole intense au afectat negativ numărul pupezelor.

Licornul, acest animal fabulos purtând ca semn distinctiv un corn între ochi, a trezit dintotdeauna fantezia şi inspiraţia poeţilor. Singuratic şi misterios, puternic şi vulnerabil în acelaşi timp, lui i-au fost dedicate pagini întregi, ba chiar pictorii l-au zugrăvit, aşa cum îl vedeau ei cu ochii minţii. Dar nimeni nu s-a gândit până acum că şi licornul are visele lui tainice. Ce ar putea visa, ori la cine ar putea visa un licorn? Desigur, la o licornă… Iată că ele se asemuiesc cu cele ale noastre.

Şi el are tristeţi mai ales tristeţi, fiindcă e un animal care inspiră tristeţe. Întâlnim aici, aşa cum am amintit, plopi, cu sau fără soţ, amurguri vii ori violet? De fapt, tonul elegiac este prezent peste tot în lirica acestui poet şi lipseşte cu desăvârşire spiritual ludic.

Uneori, viziunile poetice devin de-a dreptul ameninţătoare. E vorba mai degrabă de un univers interior, prin care poetul se plimbă nestingherit şi arareori iese din el. Se zice că iubirea trebuie să fie îndrăzneaţă, să ceară, să pretindă sentimente aidoma, în război şi în dragoste totul este permis, cuminţenia nu e deloc căutată, devine monotonă.

Ea umblă adeseori desculţă, beată pe străzi, nu-i pasă că e văzută, nu ţine cont de convenienţe. Şi totuşi, în poezia lui Ion Vanghele ea se face simţită discret, se insinuează printre rânduri şi-şi dezvăluie nurii, chiar dacă sub lumina tainică a lunii, aşa cum e şi firesc.

  1. Там есть таксономический дисплей, позволяющий сопоставить физически всех космоплавателей, изученных в этом районе.
  2. На черта эта спешка, Жанни, - ответил Макс, - потерпи .
  3. Calaméo - Cezarina Adamescu, Întâlniri în zori de mileniu
  4. Крошечные создания в коробочке, - проговорила Николь, вглядываясь в разноцветные полосы, побежавшие вокруг головы инженера, - называются.

Şi cui nu i se face dor de suspinul ei pe care doar persoana iubită-l aude? Amintirea iubirii, disperarea singurătăţii, neîncrederea, obseala şi abandonul par să pună stăpânire pe inima, trupul şi mintea poetului, astfel că totul se înceţoşează, devine abur şi fum.

beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime

Închipuirea şi puterea de materializare a cuvintelor sunt un mister pe care nu-l pot dezlega oamenii. În cele din urmă cerul sufletesc se înseninează şi poetul recunoaşte că doar iubirea e cea care ne ţine. Nici nu se putea altfel.

Este o trăsătură proprie şi, în virtutea acesteia, poetul îşi manifestă lirismul. Ion Vanghele, un poet ajuns la deplinătatea maturităţii artistice, o voce lirică inconfundabilă, care şi-a asumat un drum nebătătorit, chiar dacă, nu pe gustul celor care preferă să epateze printr-un limbaj trivial şi şocant.

Şi acest volum este o mărturie certă că demersul său liric este motivat de talent şi de muncă asiduă pentru împlinirea vocaţiei sale.

Strămoşii îşi aşterneau gândurile pe zidurile peşterilor, scrijelate cu pietre ascuţite, încă dinainte de inventarea scrisului şi când limbajul se reducea la un pumnişor de cuvinte, mai mult mormăieli şi ţipete de glorie, atunci când vânătoarea sau răpunerea duşmanului era încununată de succes. Suportul material a fost şi el diferit, odată cu trecerea veacurilor: scoarţă de copac, piatră, frunză, papirus, lemn, hârtie, celuloid, până la suportul virtual de astăzi.

Jurnalierii nu au fost neapărat scriitori.

beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime

Ei au fost scribi la curtea împăraţilor, cronicari, publicişti, memorialişti. Unii, scrupuloşi, îşi ţin un jurnal întreaga viaţă. Alte jurnale intră în componenţa memorialisticii prin datele istorice cu caracter general, pe care le furnizează. Ele sunt fresce ale unei societăţi date, care se întind pe un timp limitat, ajungând în prezentul continuu al scriitorului respectiv.

Sunt celebre jurnalele memorialistice ale lui Malraux, Maurois, Dostoievski, Tolstoi ş. Jurnalul intim, epic sau liric a întrunit sufragii şi chiar a fost căutat şi gustat de multe categorii de cititori. E şi aceasta o luptă împotriva uitării, o încercare disperată de a opri Timpul din south bay dating lui inexorabilă. Pretexte ideale pentru ilustrarea unor stări lirice ori conceptuale. Casin Popescu şi din — la Zeitschrift der germanisten Rumaeniens, Univ.

A fost nevoie de aceste sumare date curriculare pentru cei care nu o cunosc. Anni-Lorei Mainka s-a impus în tot ce a scris, prin originalitate şi un stil care o face inconfundabilă. De fapt, este vorba de o suită generoasă de tablete lirice, poezie de stare şi de conţinut, care-i relevă înclinaţia spre introspecţie, dar şi aplecarea către amănuntul cotidian, care dobândesc în viziunea poetei dimensiuni şi semnificaţii majore.

Suita de amintiri versificate, dintr-un Bucureşti de altădată, şi-a pus amprenta definitiv pe sufletul autoarei beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime, precum spiriduşul-copil existent în fiecare din noi, îşi scoate căpşorul din când în când şi o trage de mânecă.

Leac împotriva uitării. N-avem voie să uităm nimic. Nici aroma frunzelor strivite sub tălpi, în Cişmigiu, nici gustul suav-amărui al bucuriilor şi fericirii trecute, strecurate subtil prin colul clepsidrei, precum bobiţele de nisip. Nu, nu trebuie să lase urme, dar parcă. Să treci prin lume fără să laşi o urmă luminoasă. Flash-urile acestea în clar-obscur, liricizate, le poţi tezauriza într-o lacră proprie, acolo unde ai aşezat cu evlavie rochia de mireasă, teancurile de scrisori cu plicuri roz sau lila, legate cu fundiţă roşie, fotografii alb-negru şi sepia, bileţele de dragoste, beteala şi voalul din ziua nunţii, fleacuri cuminţi din lada de zestre.

Meniu de navigare

Au fost destul de multă vreme înăbuşite. De fapt, ele constituie averea noastră sufletească. După ce neam dezrădăcinat. După ce, din strada copilăriei, din figurile estompate ale vecinilor şi prietenilor, din parfumul întâmplărilor din copilărie şi adolescenţă a rămas doar o adiere.

Un flacon special care să le păstreze intacte şi-ar dori fiecare. Un astfel de flacon este cartea de faţă. Cuprinzând esenţe de spirit. Esenţe de poezie. Esenţe de viaţă. Urmă luminoasă. Frânturi, fragmente, crâmpeie de lumină. Bijuterii sufleteşti. Perle din stridii. Picături de lumină.

Clipe de eternitate. Mărturisesc că şi eu am scris uneori mici însemnări pe bilete de autobuz. Ca să nu pierd clipa. Aurul sufletesc. Monseniorul Beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime Ghika, prinţul care a renunţat la onorurile familiei domnitoare în care se născuse, pentru a îmbrăca rasa monahală şi a-şi sluji semenii, pe cei mai mici şi oropsiţi dintre ei, fiind pentru aceasta întemniţat şi găsindu-şi sfârşitul la o vârstă când trebuia să-şi scrie memoriile, în închisoarea de la Jilava, a scris şi el pe bucăţele de hîrtie, cu creioane ascuţite pe care le ascundea în buzunarele foarte largi ale mantiei lui negre.

Cei care le-au găsit şi structurat au săvîrşit un imens beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime de restituire, pentru că din ele au ieşit celebrele panseuri scrise în limba franceză, ce au rămas mărturie a gândirii sclipitoare a acestui teolog şi monah de excepţie al cărui dosar de beatificare este depus la Comisia pentru Congregaţia Sfinţilor de la Vatican.

Monseniorul Ghica e deja recunoscut ca un sfânt în Biserica Greco-Catolică de rit bizantin, dar nu numai acolo, ci şi în Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică. Jurnal pe bileţele foarte mici de hîrtie, poate de mărimea unui bilet de autobuz, scris cu litere mici şi subţiri, dar cuprinzând esenţă de spirit. Ineditul acestor însemnări constă în imaginile-blitz care surprind realitatea. În acele flash-uri inimitabile în care autoarea a putut să-şi devoaleze, fie şi pentru o nanosecundă, sensibilitatea, gingăşia sufletească, lirismul, capacitatea de sinteză, eufonia.

Gândurile sunt aşternute aşa cum vin, netrucate, învăluite într-un halo inefabil cu atingere în contingent, dar prea puţin dispuse să accepte partea materială a vieţii, deşi decurg din preocupările cotidiene. Însemnările nu au titluri, ci doar cifre. De fapt, aceste instantanee poartă amprenta personalităţii poetei care poate transfigura realitatea în artă.

Ele sunt interactive, sunt colocviale sau solilocviale în măsura în care autoarea doreşte să ne dezvăluie o câtime din sufletul său genuin. Dialogurile mascate sunt şi ele un procedeu liric de mare actualitate, mai ales în poezia modernă, când s-a renunţat la semnele de punctuaţie şi la majuscule la începutul versurilor sau în numele proprii. Subtilitatea, bogăţia de nuanţe, procedeele stilistice specifice poeziei postmoderniste au şi ele un cuvânt hotărâtor în desfăşurarea discursului.

De asemenea, un umor fin, inteligent, care uneori trece în autoironie, se simte pe tot parcursul volumului. Monotonia cuplului, singurătatea-mpreună, lipsa de comuniune spirituală este accentuată, uneori în note patetice. Şi simţi nostalgia unui timp când totul era proaspăt, genuin ca un prim sărut furat pe obrazul păsării poemului în prima dimineaţă de luni a lumii.

  • Николь согласилась, и когда Бенджи прижался к ней, слезы потекли по ее лицу, затекая в уши и капая на Николь рано проснулась.
  • Сию минуту.
  • Pupăză - Wikipedia

E ca o stare de oniroluciditate sau precum relatarea unui vis recent, întrerupt de ceasul deşteptătorului. E un gen de poezie foarte percutant, în rândul tuturor categoriilor de cititori pentru că radiografiază realitatea. Un gen de discurs prozo-poetic sau epico-liric de mare actualitate. Desigur, metafora ascunsă-n titlu e foarte sugestivă. Biletele de tramvai, de autobuz, de metrou devin inutile, imediat ce călătoria s-a consumat, ele sunt aruncate în cel mai bun caz, când posesorul este un cetăţean civilizat — la primul coş de gunoi.

Nu mai servesc la nimic, de altfel nici n-ar avea cum, de vreme ce sunt perforate. Şi nici măcar nu pot cuprinde multe metafore. Atunci, aceste resturi neînsemnate capătă valoare sentimentală şi pot fi păstrate toată viaţa, ca mărturii ale unor clipe de neuitat.

beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime

Câţi vizitatori n-au lăsat bilete pe uşă cuprinzând aceleaşi magice cuvinte care pot deschide, precum iarba fiarelor, orice lacăt, orice broască, orice inimă? Câte persoane n-au tresărit când au găsit un bileţel pe care scria doar un singur cuvânt: Vino! Aşadar, biletul de autobuz nu e un suport oarecare. Pe el se poate scrie o istorie.

Meniu de navigare

Istoria unei vieţi, a unei singurătăţi sau a unirii singurătăţilor. O poezie matură şi responsabilă, împlântată adânc, care respiră apoi prin toţi porii, până devii leoarcă de sunete, leoarcă de tăceri şi de dovezi de tandreţe. Stările pe care ţi le induce acest gen de lirism autentic sunt de blândă resemnare, de contemplare a vieţii sub lupa amintirilor, de bilanţuri provizorii şi de aşteptare a unui timp mai prielnic.

Pentru ce?

În aşteptarea trăirii. Metafora aici este la loc de cinste. Şi nu numai aici, ci pe tot parcursul volumului. Acesta nu are nici chip, nici vârstă, s-ar putea să fie chiar alter-ego-ul său, orice interpretare e posibilă. Acest personaj imaginar uneori răspunde nedumeririlor poetei, alteori îşi urmează propriile gânduri. Timpul, pentru autoare, prezintă şi el însemnătatea ce i se cuvine şi este o categorie către care se apleacă plină de reverenţă, cu frică şi cutremur.

Poemele Lorei Mainka sunt ca o privire directă în ochi, fără ascunzişuri. Ea transmite direct, fără intermediari, căldura cuvintelor şi nu-şi ia niciun fel de măsuri de precauţie, pentru că ştie că sensul adevărurilor sale este unic. Pe de altă parte, exprimarea lapidară, subtilă, schematică, sugestivă este de preferat pentru poetă, ca şi repetiţia care dă greutate ideii.

Experienţa distanţării de locurile natale i-a limpezit nu numai gândurile, dar şi afectele care s-au aşezat şi s-au sedimentat astfel, esenţializându-se în idei remarcabile. Dincolo de o nuanţă oarecare de verbalizare, directeţea este o trăsătură a liricii sale. Remarcăm în toate poemele, ca atitudine esenţială şi trăsătură definitorie a liricii sale şi totodată o dinamică foarte specială, urgenţa, imperativul şi directeţea adresării, încărcate de dramatism, însă fără acea undă de fericire, de bucurie, de împlinire pe care poeţii o exultă în versurile lor.

Şi suntem convinşi că aşa este. De ajuns să ne gândim la dimensiunile Poesiei care cuprinde în ea, în chip caleidoscopic, toate sferele vieţii: materială, spirituală, morală, ideologică şi politică, sfera vieţii practice şi sociale, sfera artistică şi, în chip deosebit, sfera metareală, cosmogonică. Cartea de faţă are ca şi centru absolut al lumii reale şi închipuite Iubirea, sub toate aspectele sale. Universul ei şi centrul de greutate îl constituie iubirea de cuplu, fie că e autorizat în acte oficiale şi copii legalizate, fie că nu.

De cele mai multe ori, neautorizat. Amorul liber, furat, pândit, suspectat, lejer, beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime prejudecăţi constituie miezul poeziilor. Întrebări ne punem cu toţii, dar răspunsurile nu sunt mereu pe măsura orizontului nostru de aşteptare. Fiecare făptură ori lucru a fost creată cu un rost şi e de prisos să distorsionăm mersul firesc al lucrurilor. Cam acesta ar fi mesajul acestui poem.

  • Toate drepturile sunt rezervate autorului.
  • Cuibul[ modificare modificare sursă ] Cuibărește în scorburi de arbori sau găuri de stâncă, în ziduri dărăpănate, în cavități din sol, în grămezi de pietre, stive de lemne, uneori și în cutii construite special pentru păsări cuiburi artificiale.
  • Pupăză - Wikipedia

Radu Luca scrie o poezie de stare. Poetul încearcă şi o autoparodie la un poem, un exerciţiu interesant care, în a doua parte, reia câte un vers şi-l pastişează, închipuind din povestea de iubire, un episod macabru.

Ponta[ modificare modificare sursă ] Femela depune pe fundul de rumeguș al scorburii ouă, începând de la sfârșitul lui aprilie până la începutul lui mai.

Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib.

Incubația[ modificare modificare sursă ] Incubația durează zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează un lichid brun-negricios, cu un miros insuportabil nu numai pentru om, dar și pentru dușmanii săi obișnuiți, micile mamifere carnivore.

Pe an, are loc o singură clocire, mai rar două.

Cezarina Adamescu, Întâlniri în zori de mileniu

Puii[ modificare modificare sursă ] Puii sunt nidicoli, adică golași și sunt acoperiți de femelă. Puii se acoperă curând de puf și apoi de pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai.

Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an. Puii sunt hrăniți la început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții asigură hrănirea.

La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După de zile puii sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul.

beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime

Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Răspândirea și prezența în România[ modificare modificare sursă ] Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase.

Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală.

beneficiile întâlnirii cuiva aceeași înălțime

Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici, zburând la înălțime joasă, cu fâlfâirea caracteristică a aripilor, ca la fluture. Când primăvara revin la vechile locuri în care au cuibărit cu un an înainte, pupezele caută aceeași scorbură sau aceeași crăpătură în mal ori în grădinile gospodăriilor.

Starea de conservare[ modificare modificare sursă ] Pupăza figurează pe lista IUCN ca specie cu risc scăzut.