Datând o experiență socială

Credea că poate cunoște societatea cu ajutorul știintei, și o considera ultima știință care devia din fizică , chimie și biologie. În prima fază, obiectivismul sociologic a fost practicat de Condorcet prin "fizica socială", și de empirismul clasic.

Sociologie

Structura socială[ modificare modificare sursă ] Conceptul de structură socială pornește de la faptul că ansamblul social al vieții noastre nu constă doar din însușiri întâmplătoare, ci din evenimente și acțiuni structurate. În studiul acțiunii umane se face o distincție între scopul comportamentului — ceea ce intenționăm să facem, să se întâmple - și consecințele neintenționale.

Uneori acțiunile întreprinse cu un anumit scop au consecințe fără legătură sau care chiar împiedică îndeplinirea acelui scop. Sarcina sociologiei e de a studia echilibrul rezultat dintre reproducerea socială și transformarea socială la schimbările prin care trece aceasta.

Fundalul pe care și-au făcut apariția originile sociologiei îl reprezintă seria de schimbări radicale produse de Revoluția Franceză în și Revoluția industrială în Europa.

Factorul cheie a fost folosirea științei în locul religiei. Credea că poate cunoște societatea cu ajutorul datând o experiență socială, și o considera ultima știință care devia din fizicăchimie și biologie.

Metodologia cunoașterii sociologice[ modificare modificare sursă ] În cercetarea sociologică s-au creat și dezvoltat mai multe orientări metodologice. Unii specialiști au făcut clasificarea metodelor de cercetare socială după criterii foarte diferite.

Considerăm câteva dintre ele. Clasificarea lui Brian Fay[ modificare modificare sursă ] Utilizând criteriul metodologiei utilizate și a finalității practic politice a discursului teoretic, Brian Fay en a constatat că există trei orientări teoretice în sociologie, anume: orientări pozitiviste, orientări interpretative și orientări critice.

Sociologia pozitivistă ar utiliza modele statistico-matematice ale fenomenelor și proceselor sociale considerate ca obiecte manipulabile. Sociologia interpretativă implică o metodologie a înțelegerii și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.

datând o experiență socială

Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii din viața socială. Clasificarea lui Mircea Flonta [ modificare modificare sursă ] Folosește drept criteriu de clasificare calea producerii cunoștințelor. Distinge două orientări metodologice dominante: monismul metodologic și dualismul metodologic.

Monismul metodologic afirmă unitatea metodei științei și orientează cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii. Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir [ modificare modificare sursă ] Autorul distinge între strategia idealistă și strategia materialistă. Teza fundamentală a strategiei idealiste este că fenomenele sociale sunt determinate de ideile, reprezentările, și proiectele subiective ale datând o experiență socială colectivității.

Faptele sociale sunt explicate prin fapte mentale. Realitatea socială este o obiectivare a constructelor subiective. Strategia materialistă de explicare explică faptele sociale prin alte fapte sociale fără a recurge la cauze exterioare eventual suprapuse de tip mentalist. Faptele sociale au o determinare imanentă. Lazăr Vlăsceanu a utilizat criteriul principiilor teoretice care au generat un anumit mod de abordare a realității sociale.

Este un criteriu cu relevanță metodologică după cum urmează.

Account Options

Scopul fiind același - cunoașterea colectivității umane - cercetătorii societății au adoptat două atitudini metodologice principale în cunoașterea societății. Una dintre ele vine dating sider utroskab convingerea că și umanitatea poate fi cunoscută pe aceeași cale pe care cunoaștem natura.

O a doua atitudine în cunoașterea socialului pornește de la convingerea că obiectul cunoașterii sociologice este diferit de obiectul cunoașterii naturii și implicit trebuie ca subiectul cunoscător să utilizeze o modalitate diferită de cercetare aptă să surprindă specificul existenței omenești.

datând o experiență socială

Orientarea metodologică ce vrea să extindă la social metodele specifice cunoașterii naturii poartă numele de orientare metodologică obiectivistă. Din contră, orientarea ce susține că realitatea socială este de esență diferită de natură, cerând mijloace specifice de cunoaștere, se numește orientare interpretativă, deoarece pentru ea obiectul social este esențialmente și ireductibil subiectiv.

Pe scurt, metoda obiectivistă consideră umanul ca obiect empiric iar metoda interpretativă consideră umanul ca existență sufletească.

Avizarea furnizorilor de formare profesionala continua

Evident de aici decurg consecințe imediat diferite în abordarea obiectului de cunoscut, în speță a societății umane.

Orientări metodologice obiectiviste[ modificare modificare sursă ] Pornind de la ipotezele privind natura socialului s-au născut și dezvoltat mai multe orientări metodologice obiectiviste.

datând o experiență socială

În prima fază, obiectivismul sociologic a fost practicat de Condorcet prin "fizica socială", și de empirismul clasic. Pozitivismul sociologic[ modificare modificare sursă ] Auguste Comte a inițiat pozitivismul sociologic, considerând că dezvoltarea cunoașterii umane parcurge trei faze: teologică, metafizică și pozitivă.

Faza pozitivă ar fi reprezentată tocmai de sociologie. Pozitivismul a fost dezvoltat de cercetări ulterioare. Sub influența pozitivismului logic al gânditorilor Cercului de la Viena a apărut astfel neopozitivismul, conform căruia fundamentul cunoașterii viabile este experiența, opunându-se filozofiei speculative asupra societății.

Acest curent de gândire s-a numit și fenomenalism.

datând o experiență socială

Practica metodologică datând o experiență socială pune accentul pe defilozofarea discursului sociologic, generalizările empirice ce pot avea valoare de lege, formulările precise, integrabile în modele logico-matematice ale fenomenelor sociale, centrarea pe judecăți pur cognitive ce exclud judecățile de valoare și normative, scientizarea discursului sociologic prin urmarea modelului științelor naturii.

Din aceste alegeri, sociologii pozitiviști au inițiat principii care le definesc metoda.

Meniu de navigare

Karl Marx - a încercat și el să explice schimbările care aveau loc în timpul Revoluției Franceze în societate. S-a concentrat asupra legăturii dintre problemele economice și instituțiile sociale. Schimbările erau legate de dezvoltarea datând o experiență socială. Émile Durkheim - autor francez.

CONȘTIENTUL ȘI PERSONALITATEA. DE LA INEVITABIL MORT LA VEȘNIC VIU

După părerea lui sociologia pentru a deveni știință trebuia să studieze starea economiei și influența religiei. Credea că tot ceea ce susține o societate sunt valorile și obiceiurile împărtășite de membrii ei.

Diviziunea muncii înlocuiește treptat religia. S-a ocupat de analiza suicidului. Deși se pot aduce obiecții studiului lui Durkheim, acesta rămâne o lucrare clasică a cărei relevanță pentru sociologie este valabilă și azi. Max Weber - a studiat religiile din ChinaIndia și Orientul Apropiat, comparând sistemele religioase. Weber conchidea că anumite aspecte ale Creștinismului etica protestantă au influențat puternic afirmarea capitalismului, consideră că mentalitatea colectivă constituie unul dintre factorii care determină schimbarea societății.

Pentru el birocrația e un mod de organizare socială. Michel Foucault și Jürgen Habermas - exponenți de seamă ai sociologiei moderne, printre cei mai importanți gânditori sociologi contemporani.

Foucault a studiat apariția și structura câtorva din instituțiile fundamentale ale lumii moderne, ca cele disciplinare închisoarea, spitalul, școalabolile psihice, discursul public și cel științific, lansând concepte-cheie cum ar fi cel de guvernabilitate datând o experiență socială biopolitică. După Foucault sexualitatea nu a existat dintotdeauna, ci a fost creată în procesul dezvoltării sociale. Habermas, influențat de Marx și Weber, crede că, în societățile capitaliste, schimbarea este permanent prezentă și revine la conceptul de Anomie al lui Durkheim, dar în manieră nouă și originală.