Se datorează unei alte curse unui păcat.

Matei 5, Selecţia o face singur individul care a primit şi primeşte viaţă încontinuu de la Dumnezeu, prin propriile alegeri în viaţă.

Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioşi. I-am batjocorit. Mi-am dorit moartea la necaz. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie.

Poate din şi din cauza mea, a murit cineva. În mod intenţionat, am amputat vreun membru al meu sau al altuia. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc. Am dat vina pe Dumnezeu pentru relele care mi s-au întâmplat, în loc să dau vina pe păcatele mele.

Am fost nemulţumit ă cu starea mea mai bine era aşa decât aşa. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.

Am jurat pe Dumnezeu, pe Sfânta Cruce, pe sfinţi etc. M-am jurat să mor, să orbesc, să mă ardă focul, să moară mama, copilul meu etc.

  • 46 de ani om datând 30 de ani bătrân
  • Johnny dating istorie

Am încălcat jurământul. Am blestemat. Şi pe mine însumi însămi m-am blestemat. Am fost făţarnic ăprefăcut ălinguşitor oareviclean ă. Am vorbit cu mai multe înţelesuri. Am purtat vorba de colo-colo.

Am pus pe alţii să se certe sau să se bată, chiar şi numai pentru a mă distra. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie şi răutate. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe preoţi. Am clevetit pe părinţii trupeşti, nu i-am respectat, nu i-am ascultat la bine, i-am înjurat, i-am bătut. Nu i-am ajutat pe părinţii trupeşti, nu i-am cercetat când au fost bolnavi, nu i-am îngrijit la bătrâneţe, nu am fost îngăduitor îngăduitoare cu slăbiciunile şi ciudăţeniile bătrâneţilor lor.

Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l, calomniindu-l şi discutându-l. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinţă. Am împrumutat cu camătă dobândă la persoane fizice. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare. Am determinat pe alţii să-mi vândă foarte ieftin, cu mult sub preţul real.

Вход на Facebook | Facebook

Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece cuiva. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece. Am făcut farmece cu lucru sfânt tămâie, agheasmă, ulei din candelă etc. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să li se întâmple ceva rău.

Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Am folosit numele lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, semnul Sfintei Cruci, pentru vrăjitorie, descântece. Mi-am căutat norocul în zodii, horoscoape, cu papagalul. Am purtat talismane, amulete etc. Am crezut în destin. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite animale reîncarnare. Am fost la masoni masoneria este o religie păgână şi un sistem antihristic.

Fac parte din organizaţii care au legătură cu masoneria. Am participat la ritualuri ale sataniştilor. Am fost la cei care se ocupă cu spiritismul vorbirea cu morţii şi cu hipnoza.

Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc. Am presupus, bănuit pe alţii. Mereu sunt suspicios. Am fost iscoditor iscoditoare.

M-am preocupat şi am urmărit în amănunt viaţa altora, dincolo de ceea ce implică datoria şi dragostea faţă de ei. Am luat ceea ce se cuvenea altuia. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea ca marfă bună. Am nedreptăţit pe cineva. Am luat din animalele, recoltele altora. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi. Am ascuns în casa mea lucruri străine.

Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi. Am furat ceva. De la stat averea publicăsau de la om? De la biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude?

Păcatul acesta nu se iartă până nu înapoiem lucrurile. Am mutat hotarul ca să iau se datorează unei alte curse unui păcat terenul vecinului. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.

Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că sunt de furat. Am falsificat acte, semnături etc. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.

Din răutate, am stricat avere străină semănături, pomi, maşină etc. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate.

N-am făcut milostenie multă din ea. Am dat sau am luat şpagă mită. Am câştigat bani prin metode necinstite. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.

Din cauza zgârceniei, nu m-am hrănit şi nu m-am îmbrăcat cum trebuie.

kylie minogue dating 2021 viteză datând din melbourne australia

Sunt necumpătat ă în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare. Am jucat jocuri de noroc. N-am ajutat biserica şi pe săraci după putere.

Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele, în loc să le alung imediat. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat exemplu: hoţul care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.

Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău mărturie mincinoasă împotriva aproapelui. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am făcut să mă urască. Port ură pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am bucurat de răul altuia. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc. Am căutat mijloace să desconsider pe cineva înaintea altora. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva. Am vorbit în timpul slujbei.

M-am foit, m-am mişcat de colo-colo prin biserică. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt îmbrăcaţi. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.

Mi-am îngrăşat trupul cu mâncăruri peste măsură. M-am făcut rob roabă pântecelui, dând importanţă foarte mare mâncării. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat după aceea.

Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă. M-am mândrit, m-am fălit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat, mi-am admirat singur însuşirile.

M-am mândrit şi m-am lăudat cu copiii mei, cu familia mea, cu fraţii mei. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în comparaţie cu alţii.

Astfel putem descoperi mai ales păcatele ascunse, pe care le-am făcut şi nu ştiam că sunt păcate sau nu ne-am dat seama că păcătuim. Cel mai simplu şi mai sigur este să luaţi ceva de scris şi o hârtie şi, pe măsură ce citiţi păcatele, notaţi pe hârtie pe cele pe care le-aţi făcut. Notaţi-le nu exact cum sunt în listă, ci cum s-au întâmplat în viaţa dumneavoastră.

Nu mai e nimeni ca mine. Îmi place să mă laude alţii.

okcupid dating site sfaturi amuzante pentru dating online

Când fac o faptă bună, aştept laude de la alţii şi nu plată de la Dumnezeu. Am flatat pe alţii cu laude ca să-mi asigur stima lor şi să obţin diferite foloase. Am fost fără răbdare şi fără ruşine şi am întrerupt pe cel ce vorbea, fără să-i ascult părerea până la capăt. Mă îndreptăţesc în orice lucru şi accept foarte greu un sfat sau o părere de la alţii. Am insistat pe părerea mea, fără să respect şi să iau în seamă părerile altora, având astfel impertinenţă şi siguranţă de mine însumi însămi.

Mi-am exprimat părerea sau judecata fără să-mi fi fost cerută. Am fost insistent ăcerând mereu explicaţii de la alţii pentru probleme pe care le puteam rezolva singur ă.

Am considerat unele învăţături de credinţă greşite pentru că nu le-am putut înţelege cu mintea mea omenească. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu. M-am crezut mai bun ămai credincios oasă ca alţii, socotindu-i pe ei mai răi, proşti, necredincioşi, etc. Am desconsiderat pe cei fără experienţă sau neştiutori, pe cei inferiori mie în educaţie, ştiinţă, avere etc.

Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine. Mă stăpâneşte întristarea şi deprimarea din cauză că altul este înaintea mea. Povestirile din spatele motivului pentru care aceste elemente sunt blestemate variază, dar de obicei se spune că aduc ghinion sau manifestă fenomene neobișnuite legate de prezența lor. Conform relatărilor, scaunul lui Busby a fost blestemat de ucigașul Thomas Busby cu puțin timp înainte de execuția sa, astfel încât toți cei care se vor așeza în el vor muri.

Potrivit articolului Blestem din Enciclopedia Catolică Biblia prezintă blestemarea de către Dumnezeu a șarpelui, a pământului și a lui Cain FacereaFacerea[4] Facerea În diverse cărți ale Bibliei ebraice există liste lungi de blesteme împotriva celor care încalcă Legea LeviticulDeuteronomul etc. În Noul Testament Hristos blestemă smochinul neroditor Marcupronunță condamnarea orașelor în care s-au făcut minuni și oamenii nu s-au pocăit Mateia oamenilor bogați, a oamenilor necredincioși, a cărturarilor și fariseilor și prezice blestemaților o osândă veșnică Matei Cuvântul blestem este folosit, de asemenea, pentru victimele ispășirii păcatului Galatenipentru păcatele veniale și veșnice Facerea ; Matei De se datorează unei alte curse unui păcat, îngerii puteau şti fără echivoc cu cine au de a face.

Acesta este de altfel chiar momentul când se rupe orice verigă de simpatie între ei şi diavolul, care nu mai are acces în cer ca reprezentant al pământului. Guvernarea sa fusese descoperită înaintea îngerilor necăzuţi şi înaintea universului ceresc. El se descoperise ca ucigaş. Vărsând sângele Fiului lui Dumnezeu, el se dezrădăcinase de simpatia fiinţelor cereşti. De aici înainte, lucrarea lui avea să fie restrânsă. Indiferent de atitudinea pe care avea s-o ia, el nu-i mai putea întâmpina pe îngerii ce veneau din curţile cereşti şi înaintea lor să-i acuze pe fraţii lui Se datorează unei alte curse unui păcat că sunt îmbrăcaţi în hainele întunecate şi murdare ale păcatului.

Ultima verigă a simpatiei dintre Satana şi lumea cerească a fost ruptă. S-a isprăvit. La cruce s-a rezolvat un mister, misterul caracterului lui Satana demascat în faţa îngerilor loiali lui Dumnezeu. Îngerii cereşti au înţeles cu adevărat cine este ucigaşul şi nimicitorul de peste tot în evenimentele raportate în Vechiul Testament şi pe care noi, astăzi, încă le înţelegem defectuos.

Satana este distrugătorul; Dumnezeu 7 este Restauratorul. Izvorul vindecării, par. Astfel, El a aruncat înapoi asupra lui Satana ocara păcatului, care îşi are originea în vrăjmaşul oricărui bine. Satana este distrugătorul; Domnul Hristos este Restauratorul. Aceasta este adevărata lucrare, par. Exact aceeaşi idee o întâlnim şi în Divina vindecare, cap. Satana este nimicitorul.

Dumnezeu este reparatorul". Ceea ce doresc să reţinem este faptul că, dacă Hristos nu ar fi descoperit în mod minor dating legea caracterul lui Dumnezeu prin viaţa Sa, prin faptele Sale şi prin cuvintele Sale, când se afla pe pământ, atunci îngerii loiali din cer niciodată nu ar fi înţeles caracterul lui Dumnezeu în contrast cu cel al lui Satana, şi niciodată nu ar fi înţeles ticăloşiile lui Satana.

La Golgota au fost puse în contrast viu cele două caractere, cel al lui Dumnezeu - Restauratorul, şi cel al lui Satana - distrugătorul sau nimicitorul. Aşadar, oriunde întâlnim termenul "nimicitorul" în Vechiul Testament, trebuie să ştim că acesta descrie pe cel care îl poartă şi acționează ca un nimicitor - Satana. Acum, la cruce s-au rezolvat două mari probleme: demascarea lui Satana şi a acţiunilor sale asupra lui Dating corean şi asupra întregului pământ, din moment ce el aduce boală, suferinţă şi moarte, şi mântuirea omului prin sângele ispăşitor al lui Hristos.

Însă, cu toate acestea, mai rămâne în suspans o problemă vitală, o problemă de care s-au lovit îngerii loiali lui Dumnezeu în cer timp de câteva milenii. Este vorba despre neînţelegerea corectă a caracterului lui Dumnezeu, din partea oamenilor, aşa cum s-a manifestat el în viaţa lui Hristos şi la cruce.

Ceea ce oamenii nu au reuşit să înţeleagă de la cruce şi până astăzi este frumuseţea caracterului lui Dumnezeu - Restauratorul, manifestat în viaţa lui Hristos. Pentru că oamenii, toţi oamenii de pe pământ, nu numai evreii, nu aveau cum să înţeleagă acest lucru, Dumnezeu a ştiut că trebuia continuată existenţa umană pentru ca, prin prezentarea Evangheliei, oamenii care aveau să se nască ulterior crucii, să aibă la cunoştinţă ce s-a săvârşit acolo, iar ei să aleagă în mod liber pe Dumnezeu sau în continuare păcatul.

Ca să putem iubi pe cineva, trebuie să-l cunoaştem. Ca să-l putem iubi pe Dumnezeu, trebuie să-l cunoaştem pe El şi caracterul Lui. Dar unde este descoperit caracterul Lui? La cruce şi în viaţa Domnului Hristos. Acest fapt presupune ca cineva să prezinte adevărul Evangheliei cu privire la Hristos şi moartea Sa, pentru a înţelege caracterul lui Dumnezeu.

sub 25 de viteză dating nu se întâlnește serios

Acest cineva poate fi oricine înţelege corect caracterul lui Dumnezeu, în lumina Evangheliei şi a puterii Duhului Sfânt. Noi toţi avem nevoie de o descoperire a caracterului lui Dumnezeu care să ne ajute să-l înţelegem pe Dumnezeu în mod corect, şi pentru a vedea o dată pentru totdeauna că Satana este aducătorul suferinţei, bolilor şi morţii în această lume.

Motivul este acela că oamenii încă nu au înţeles corect caracterul lui Dumnezeu, în pofida jertfei lui Hristos pe Golgota.

număr de serie de gunoi datând dating site mbti

Aceasta este singura problemă rămasă nerezolvată pentru oameni. Iar Dumnezeu nu ne putea lăsa aşa. Şi noi, oamenii, trebuie să ajungem să rupem orice verigă de simpatie pentru diavolul, iar pentru asta este nevoie ca noi să cunoaştem caracterul lui Dumnezeu în contrast cu cel al lui Satana. Satana nu poate fi demascat în mod corect decât prin se datorează unei alte curse unui păcat crucii lui Hristos şi a bhm dating uk acceptate care străluceşte de acolo, prin Scripturi şi Duhul Sfânt.

De aceea, existenţa umană trebuia să continue de la cruce, pentru ca şi oamenii să poată vedea şi înţelege ceea ce au înţeles îngerii din cer. Fiindcă evreii l-au respins pe Hristos, această respingere a avut şi are încă repercusiuni adânci, vaste asupra sufletelor oamenilor din lumea întreagă. Respingerea lor, ca popor a lui Hristos, şi zvonurile urâte şi neadevărate cu privire la Hristos şi caracterul Său, au avut un ecou teribil în toată lumea.

Astfel că, nedumeririle multor oameni au crescut de-a lungul timpului, iar la cele de mai sus se poate adăuga viaţa şi caracterul prost manifestate ale celor care îşi luaseră dreptul de a interzice oamenilor Biblia în limba lor şi de a propovădui un Dumnezeu mânios şi răzbunător, pe care nu-l poţi mulţimi cu nimic. Vezi cazul lui Martin Luther, strivit de ideea că nu poate iubi un Dumnezeu mânios. Lui Satana încă i se permite să trăiască, şi la fel şi păcatului, tocmai pentru că problema referitoare la caracterul lui Dumnezeu, la cum este El cu adevărat, a rămas o necunoscută pentru oameni.

Ei încă nu-l cunosc pe Dumnezeu, încă îi atribuie atributele caracterului lui Satana, de aceea lumea este plină de întuneric moral adânc, de nepătruns. El susţinuse datând blogul online acestea sunt superioare principiilor lui Dumnezeu. S-a dat timp pentru ca principiile lui Satana să fie puse în aplicare, ca ele să poată fi văzute de universul ceresc. Fiindcă Dumnezeu a creat pe oameni agenţi liberi, El trebuie să ţină cont de acest lucru.

Prin urmare, ca să poată fi cunoscut, caracterul Său trebuie prezentat înaintea minţii omului pentru ca el să poată decide singur dacă voieşte să fie ca Dumnezeu sau dacă doreşte să rămână în continuare păcătos.

Dumnezeu nu invadează libertatea omului şi nu-i poate impune adevărul şi iubirea. El este legat practic de respectarea libertăţii de alegere a tuturor fiinţelor inteligente. Aşa că, şi din acest motiv trebuie să continue existenţa lui Satana.

El trebuie văzut de oameni exact aşa cum este, trebuie văzut ca fiind ucigaş, nimicitor, creatorul bolii şi al suferinţei. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie puşi în faţa unei decizii hotărâtoare, după ce sunt aduşi la piciorul crucii, pentru a vedea cum s-a manifestat Satana împotriva lui 9 Hristos, şi a discerne caracterului lui hidos, fie să aleagă în continuare păcatul, fie să aleagă neprihănirea.

Acum, de vreme ce Satana trăieşte, este firesc că şi păcatul îşi continuă existenţa mai departe, din moment ce acesta îi are în stăpânire pe Satana, pe demoni şi pe oameni.

Dar, cum trăieşte păcatul? De unde-şi trage el seva? În primul rând, Dumnezeu este Sursa vieţii. El susţine din viaţa Sa tot ce există în Universul creat. Cred că suntem conştienţi de faptul că nimic nu poate trăi fără Dumnezeu. Ceea ce este mai interesant este faptul că El alimentează cu viaţă şi pe cei buni, îngerii necăzuţi în păcat şi restul locuitorilor lumilor populate din multitudinea constelaţiilor create de Dumnezeu, dar şi pe cei păcătoşi, Satana, demonii şi oamenii căzuţi în păcat.

Principiul după care ştim aceasta este subliniat chiar în Scripturi: " Matei 5, Observaţi, vă rog, că dragostea lui Dumnezeu, care este propria lui viaţă, nu este împărtăşită numai celor buni. Ploaia este viaţă, în fapt, la fel ca şi dragostea lui Dumnezeu. Dar ea cade şi în grădina celui rău, şi în grădina celui bun.

Tot astfel, viaţa lui Dumnezeu este dăruită şi celor buni, şi celor răi, ca Satana. În paragraful citat mai sus se spune că Dumnezeu i-a acordat mai departe timp lui Satana să-şi dezvolte, pe pământ, după înălţarea lui Hristos, principiile care stau la baza sistemului său de guvernare. De vreme ce i-a acordat timp, înseamnă că trebuie să şi trăiască. Ca să trăiască, trebuie alimentat continuu cu viaţă.

De unde provine viaţa lui? Evident, de la Dumnezeu. Pur şi simplu acesta este adevărul. Nimic, dar absolut nimic din Universul creat nu există prin sine însuşi, căci ar însemna ca acel cineva sau acel ceva să fie Dumnezeu.

Aceasta este definiţia clasică pentru păcat.

Numai Dumnezeu există prin Sine însuşi şi dă viaţă tuturor, indiferent de starea lor, neprihănită sau păcătoasă. Acest adevăr frumos reiese şi din faptul că fiecare bătaie a inimii noastre este opera clipă de clipă a lui Dumnezeu.

Vedeţi, cu toate că suntem păcătoşi, El ne alimentează cu viaţă încontinuu. Inima bate şi o răsuflare este urmată de alta nu pentru că mecanismul, o dată pus în mişcare, continuă să funcţioneze prin energia existentă în sine. Fiecare respiraţie, fiecare bătaie a inimii reprezintă o dovadă a grijii Aceluia în care trăim, ne mişcăm şi ne aflăm fiinţa.

De la cea mai neînsemnată insectă până la om, fiecare fiinţă este dependentă de providenţa Sa. Ştiinţa şi Biblia, par. Nici unul dintre noi nu poate exista fără să fie dependent se datorează unei alte curse unui păcat Dumnezeu, de viaţa pe care ne-o dăruieşte clipă de clipă prin providenţa Sa.

Şi cu toate astea, suntem nişte păcătoşi. Cum să dea El viaţă unor păcătoşi.? Da, el dă viaţă unor păcătoşi care trebuie să afle cine este Dumnezeu şi cine este Satana, căci lui Satana tocmai în vederea acestui fapt i s-a acordat timp de Dumnezeu, pentru a fi demascat de nişte oameni care vor să trăiască viaţa lui Dumnezeu, în sfera lor, pe pământ.

Dacă nouă 10 ne dă viaţă în vederea acestui fapt, atunci este lesne de înţeles că şi lui Satana îi dă viaţă pentru a-şi putea demonstra principiile. Ceea ce vreau să înţelegeţi este faptul că nu este nimic rău în a dărui viaţă păcătoşilor. Ba dimpotrivă, se demonstrează încă o dată bunătatea şi marea iubire a lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale. Dragostea Lui nu este ceea ce ne închipuim noi, nu este ca dragostea pe care noi o arătăm soţiei, mamei, tatălui sau copiilor noştri.

Dacă nu ne simţim bine sau dacă cineva dintre cei enumeraţi mai sus ne supără, atunci dragostea noastră încetează pentru o perioadă pentru ei. Dar la Dumnezeu nu aşa stau lucrurile. Inima bate, puls după puls, respiraţie după respiraţie, şi întreaga fiinţă este sub supravegherea lui Dumnezeu. Fiecare bătaie a inimii şi fiecare răsuflare provin de la Dumnezeu, care a suflat în nările lui Adam suflarea de viaţă, acea insuflare de la veşnic-prezentul Dumnezeu, marele Eu Sunt.

Puterea de vindecare şi izvorul ei, subcap. Prin legi naturale, par. Atunci, să însemne că Dumnezeu dă viaţă păcatului şi-l întreţine, în mod indirect, prin faptul că îl ţine în viaţă pe Satana, pe demoni şi pe oamenii păcătoşi? El nu are în vedere acest lucru. El nu dă viaţă păcatului, pentru că nu poate face acest lucru, indiferent unde se găseşte păcatul. Cum păcatul se găseşte în fiinţele mai sus menţionate, nu putem spune că Dumnezeu, prin alimentarea cu viaţă a păcătosului, a lui Satana, ca să-l luăm pe el ca exemplu, alimentează totodată şi păcatul?

Răspunsul corect este: NU. Ca să putem înţelege corect ceea ce face Dumnezeu, trebuie să avem în vedere cum dă El viaţă făpturilor curate se datorează unei alte curse unui păcat celor păcătoase. Dacă avem în vedere unica posibilitate prin care El face acest lucru, atunci scăpăm de multe nedumeriri şi semne de întrebare. Singura posibilitate ca Dumnezeu să întreţină viaţa, fireşte după ce ea a fost creată, este prin Hristos, care la rândul Lui o dăruieşte tuturor fiinţelor create din întreg Universul, fie că sunt păcătoase, fie că sunt sfinte, iar fiinţele sfinte şi curate întorc înapoi, tot prin Hristos, această viaţă sub formă de valuri de iubire şi închinare, care ajunge la Tatăl luminilor.

Acesta este aşa-numitul cerc al binefacerilor. Tot aşa procedează El şi în curţile cereşti, în slujirea Sa pentru toate fiinţele create: prin Fiul iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi şi tot prin Fiul revine, printr-o slujire voioasă şi de proslăvire, în valuri de iubire la Marele Izvor al tuturor. Şi astfel, prin Hristos, circuitul binefacerilor este complet, reprezentând caracterul Marelui Dătător, legea vieţii.

Dumnezeu cu noi, par. Acum, în timp ce cei sfinţi întorc înapoi viaţa dăruită sub formă de valuri de iubire şi slujire voioasă şi firească, încheind astfel cercul binefacerilor, cei păcătoşi nu mai fac acest lucru. Satana primeşte viaţa lui Dumnezeu, prin Hristos, căci nu există altă posibilitate, viaţă pe care el o foloseşte doar în scopuri personale şi egoiste, şi pe care o îndreaptă împotriva lui Dumnezeu şi împotriva oamenilor sub formă de ură vehementă.

Pilda talanţilor este cel mai remarcabil exemplu în acest sens.

O găsim în Matei 25, Ea explică în fapt cum se petrec lucrurile, potrivit cercului binefacerilor. Fiecare dintre primitori a primit atât cât era necesar, potrivit cu toate aptitudinile lor. Ei aveau datoria de a folosi acei talanți dăruiţi, potrivit cu toate capacităţile lor, în ideea de a dărui înapoi stăpânului ceea ce li s-a dat plus ceea ce au înmulţit cu ei.

Numai unul singur, fiindcă n-a vrut să cunoască frumosul caracter al stăpânului, precum şi bunătatea lui fără margini, s-a dus de la îngropat, restituindu-l apoi aşa cum i s-a dat, fără să fie înmulţit. Exact acesta este tabloul pe care ni-l oferă cerul sub forma cercului binefacerilor.

Dumnezeu dăruieşte necontenit viaţă prin Hristos tuturor fiinţelor inteligente, şi sfinte, şi păcătoase. Fiecare primeşte potrivit cu talentele pe care le are şi le-a dezvoltat de-a lungul vieţii. Unii mai puţin, alţii mai mult, dar toţi sunt absolut mulţumiţi întrucât ştiu că acest lucru este corect.

Nimănui nu i se dă mai mult decât poate să ducă. Apoi, fiinţele sfinte întorc înapoi, cu dobândă, ceea ce au primit. Primind viaţă de la Dumnezeu, ei, potrivit darurilor şi capacităţilor lor, folosesc acea viaţă trăind pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Ei cresc în har şi în cunoştinţă, oferind înapoi lui Dumnezeu, prin Hristos, în semn de recunoştinţă, aceeaşi viaţă dar sub formă de slujire voioasă, laude şi închinare, precum şi sub formă de valuri de iubire.

Apoi, iarăşi primesc viaţă potrivit harului şi bunătăţii lui Dumnezeu, şi tot aşa.

Dar nu tot astfel se întâmplă cu cei păcătoşi care primesc viaţa lui Dumnezeu, adică Satana, demonii şi oamenii păcătoşi. Ei procedează întocmai ca cel căruia i s- a dat un talant şi apoi s-a dus să-l îngroape.

Viaţa pe care le-o dă Dumnezeu, ei o îngroapă în egoismul şi ura lor faţă de Dumnezeu.

  1. Portalul de meci
  2. Blestem - Wikipedia
  3. Dating aplicație form tumblr
  4. Vasile andru-psihoterapie-isihasta
  5. În literatură și teatru[ modificare modificare sursă ] Blestemele au fost folosite, de asemenea, în literatură și teatru.
  6. (PDF) De unde provine păcatul şi cum va dispărea pentru totdeauna | Marius I Dan - metin2ro.ro
  7. Но мы уже обсуждали этот вопрос несколько .

Înapoi nu oferă decât ură şi răzbunare. Asta înseamnă că viaţa pe care o primesc o investesc în propriul eu care-i stăpâneşte, adică exact în păcatul despre care vorbesc.

De unde provine păcatul şi cum va dispărea pentru totdeauna

Toate capacităţile lor sunt folosite în scopul întoarcerii darului vieţii, prin toate darurile lor, împotriva lui Dumnezeu sub forma urii, a răzbunării, a suferinţei, a bolii şi a morţii. Prin urmare, Satana aduce toate aceste lucruri pe pământ, pentru ca apoi să le arunce asupra lui Dumnezeu, iar oamenii, fiind sclavii păcatului şi ascultând de el, prin viaţa pe care o primesc de la Dumnezeu, se străduiesc din răsputeri să o întoarcă sub formă de ură şi sub forma tuturor mişeliilor imaginate împotriva lor înşişi, a semenilor şi a lui Dumnezeu.

Nu Dumnezeu face acest lucru, ci chiar persoanele cărora le este oferită viaţa. Păcatul este deci un parazit care se hrăneşte cu viaţa celor răi. Cei mai mulţi nici măcar fecioara si sagetator au habar că fac acest lucru. Orice folosire a darurilor şi capacităţilor intelectuale în scopuri egoiste, nu face decât să hrănească păcatul din interior.

Aşa că el trăieşte pe seama indivizilor, sugând seva vieţii pe care Dumnezeu le-o dăruieşte cu atâta bunăvoinţă. Dar, dacă Dumnezeu ştie acest lucru, de ce face aşa ceva? De ce mai dăruieşte viaţă, ştiind că va fi se datorează unei alte curse unui păcat împotriva Lui?

Dintr-un motiv foarte simplu. Tot ceea ce oferă, oferă unor fiinţe responsabile, care gândesc şi care înfăptuiesc.

Fiecare individ în parte este răspunzător de viaţa proprie şi de tot ceea ce primeşte de la Dumnezeu, aşa cum au fost şi cei trei care au primit fiecare talanţi potrivit cu aptitudinile lor. Dumnezeu respectă libertatea fiecăruia şi este angajamentul Său din veşnicie să acorde viaţă oricărei făpturi, fie păcătoasă, fie sfântă, deoarece El respectă viaţa şi persoana creată după chipul şi asemănarea Sa.

În felul acesta, nu se poate face răspunzător nici pentru apariţia păcatului, nici pentru întreţinerea păcatului. Cade în sarcina lor să facă ce doresc cu ceea ce primesc de la Dumnezeu. Nu Dumnezeu decide pentru ei, ci ei înşişi decid singuri pentru ei.

Fiindcă El este dragoste, este un fapt cert că în viaţa pe care o revarsă asupra fiecărei fiinţe inteligente se regăseşte din plin dragostea Sa. El nu face o selecţie între cei buni şi cei răi, pentru ca în felul acesta să poată dărui viaţă numai celor buni.

Selecţia o face singur individul care a primit şi primeşte viaţă încontinuu de la Dumnezeu, prin propriile alegeri în viaţă. El nu-şi poate reţine dragostea sau viaţa pentru a nu mai fi dăruită. De aceea, Dumnezeu nu se face răspunzător pentru alimentarea păcatului cu viaţă, pentru că El nu dăruieşte viaţă păcatului, ci păcătosului. Acest lucru trebuie să-l reţinem şi să-l întipărim bine în minte.